study_nature's posterous

Presupuse minuni de demult, ale credintei, incep sa se-mplineasca prin truda stiintei.

We learn, if we are brave, the power of mind, which is the greatest thing in man; of how, though man is small before nature, his mind can encompass all nature, in thinking of it, and singing about it, searching it in science, and celebrating it in poetry.

 

So I think all the sages found both courage and modesty through the mind’s contact with nature, and these two things are the begetters of hope.

 

Is there proof that they were right to hope? Well, only consider: it is many centuries since the first sages paced their groves, and their words and thoughts are with us today, and we speak of them;

 

Though nature conquered their bodies and their bodies are dispersed into the elements once more, the fruit of their minds is with us still.

The Good Book, Parables 13:9-13 (via Thgdbk)

Iata o initiativa pentru care ma gandesc ca merita sa donez: Lifebox – Saving lives through safer surgery. Este o organizatie non-profit care salveaza vieti prin imbunatatirea sigurantei si calitatii chirugicale in tarile slab dezvoltate. Campania principala a Lifebox consta in dotarea cu pulsoximetre a salilor de operatie in care astfel de dispozitive inca lipsesc.

Ca sa va faceti o imagine, puteti sa vizionati clipul de promovare cu cifrele care reflecta importanta acestei cauze (2 minute) si prezentarea facuta de Atul Gawande, lead advisor for the WHO’s Safe Surgery Saves Lives program and founder and chairman of Lifebox (5 minute).

Lifebox a fost aleasa anul acesta de British Medical Journal pentru campania lor caritabila de Craciun (BMJ Christmas appeal – link bun pentru mai multe detalii; la fel si aceasta postare de pe blogul BMJ). Aici aveti cateva articole stiintifice relevante iaraici un rezumat al dovezilor in favoarea beneficiilor utilizarii pulsoximetrelor.

@Christian, de aici:

orice conditii ai pune pentru mantuire, nu pot fi decat absurde.

problema se pune in felul urmator:

1. cine crede in existenta unei vieti dupa moarte este dispus sa faca orice pentru a o obtine, absolut orice considera ca ii cere “Dzeu” sa faca. asta nu este nicio virtute morala, este un calcul simplu: investesc ceva fapte pentru un timp limitat si obtin multe mai multe, infinit mai bune, pentru o perioada nelimitata; este o gandire pe care cei mai multi oameni religiosi doresc sa o ascunda si sa o nege, dar iese la suprafata adesea; i know this, am fost religios, m-am imersat complet in religie timp de 5 ani si am pastrat contactul intr-un fel sau altul cu lumea religioasa ever since – si asta nu doar prin O2.

2. cine nu crede in existenta unei vieti dupa moarte nu poate fi tras la raspundere ca a respins mantuirea. acea persoana a respins posibilitatea mantuirii. daca ar crede ca Dzeu exista, ca este bun, si ca cere anumite lucruri de la noi pentru a ne mantui, le-ar implini si persoana anterior animata de ateism. Asa ca sa nu va prind ca ma luati pe mine cu “tu respingi jertfa lui Isus, nu vei fi mantuit”. Eu resping existenta mantuirii si fac asta intr-un mod care nu ar putea sa-l faca pe un Dzeu bun si omniscient sa se simta lezat pentru ca ce fac eu, daramarea Dzeilor antropomorfici, scripturistici, obiecte ale apologeticii facute din interes de teologi sau din naivitate de multi oameni, este conform motto-ului

Fix reason firmly in her seat, and call to her tribunal every fact, every opinion. Question with boldness even the existence of a God; because, if there be one, he must more approve of the homage of reason, than that of blindfolded fear.

– Thomas Jefferson, letter to his nephew Peter Carr, from Paris, August 10, 1787; Merrill D. Peterson, ed., Thomas Jefferson: Writings, New York: Library of America, 1994, pp. 900-906.

daca ar fi sa concep o notiune de Dzeu care sa aiba sens, acest Dzeu ar fi universalist, i-ar mantui pe toti (vezi apokatastasis). Cand tragi linie si aduni, toti suntem la fel prin faptul ca suntem rezultanta factorilor determinanti innascuti impletiti in mod complex cu cei dobanditi (nature and nurture), rezultanta care nu poate fi considerata meritul nostru, dar nici nu ne poate fi imputata ca vina. Orice criteriu de separare ar alege presupusa divinitate intre cei mantuiti si cei nemantuiti, nu ar putea fi mai legitim decat criteriile dupa care se fac epurarile etnice (holocaust et al.)

it’s that simple.

ca dovada ca nu demult ma pasionau aceste lucruri – puteti intra pe topic-ul de pe OSC despre universalism, mantuire universala.

Am mai rasfoit acum unele parti ale cartii Darwin’s Gift to Science and Religion de Francisco Ayala si am gasit o nota de subsol excelenta la paralela dintre revolutia copernicana si cea darwiniana. Paralela este aceasta (p38-40):

[...] the Copernican Revolution consisted of displacing the earth from its previously accepted locus as the center of the universe, moving it to a subordinate place as just one more planet revolving around the sun. In congruous manner, the Darwinian Revolution is viewed as consisting of the displacement of humans from their exalted position as the center of life on earth, with all other species created for the service of humankind.

Iar nota de subsol (p205‑206) arata ca paralela a fost propusa de Freud:

Sigmund Freud (1856–1939) refers to these two revolutions as “outrages” inflicted upon humankind’s self-image:

Humanity in the course of time had to endure from the hands of science two great outrages upon its naïve self-love. The first was when it realized that our earth was not the centre of the universe, but only a tiny speck in a world-system of a magnitude hardly conceivable; this is associated in our minds with the name of Copernicus, although Alexandrian doctrines taught something very similar. The second was when biological research robbed man of his peculiar privilege of having been specially created, and relegated him to a descent from the animal world, implying an ineradicable animal nature in him: this transvaluation has been accomplished in our own time upon the instigation of Charles Darwin, Wallace, and their predecessors, and not without the most violent opposition from their contemporaries.

S. A Freud, A General Introduction to Psycho-Analysis (first published in English in 1920), in Great Books of the Western World, vol. 54, Freud, ed. M. J. Adler (Chicago: Encyclopædia Britannica, Inc., 1993), 562. Freud proceeds to assert that “the third and most bitter blow” upon “man’s craving for grandiosity” was meted out in the twentieth century by psychoanalysis, revealing that man’s ego “is not even master in his own house.” Ibid.

Freud ne‑a zis‑o chiar foarte bine ‑ cele 2 afronturi pe care umanitatea a trebuit sa le indure din partea stiintei sunt uriase! Culmea este ca tocmai grupurilor care trambiteaza sistematic valoarea smereniei nu le da mana sa o si aplice prin lepadarea de sine autentica: acceptul de a‑si trimite ego‑ul pe creanga care i se cuvine in arborele vietii, alaturi de restul lumii vii.

Christian scria:

study, te-as ruga sa postezi cateva link-uri de unde citesti date stiintifice, studii in special. ma intereseaa site-uri de referinta, adica importante. de ex. mi-a placut site-ul cu studiul despre leg. intre genetica si limbaj. Multumesc!

Salut Christian!
Sunt 2 categorii de surse relevante pentru noi: exista studii de specialitate din fiecare domeniu, prezentate dupa normele comunitatii stiintifice, intr-un mod care cere de la cititor cunoastinte solide si o disciplina a lecturii. Cunoasterea astfel distilata le starneste unora dintre neinitiati o stare de veneratie iar altora o repulsie irationala. Ambele reactii sunt neintemeiate si ambele sunt aproape ubicue, inclusiv pe O2. Cititorul pregatit cunoaste si virtutile dar si limitele acestui tip de consemnare a cunoasterii. Poti incepe sa te bucuri de aceste resurse vaste folosind Google Scholar (articole academice), PubMed (pentru medicina) si multe altele dedicate altor discipline. Faculty of 1000 ofera post-publication peer-review al literaturii biomedicale.

A doua categorie de surse sunt cele secundare, de popularizare a rezultatelor obtinute la capatulul unor anevoioase cercetari stiintifice. Aici este foarte important ca ghizii pe care ii alegi sa fie de isprava, fiind capabili sa si asimileze complexitatea cunoasterii stiintifice, dar sa o si comunice intr-un maniera care sa aiba relevanta si atractivitate pentru cititorul mediu.
Astazi exista multe bloguri faine care intruchipeaza imaginea pe care o descriu. Not Exactly Rocket Science este unul dintre ele (linkurile pe care le recomanda la fiecare sfarsit de saptamana sunt alese cu migala).
Proababil ati observat ca bloggerii care scriu despre stiinta se grupeaza. Pe langa Discover Blogs unde este gazduit cel pe care tocmai l-am amintit, imi mai plac Wired Science Blogs, The PLoS Blogs Network si cele gazduite de Scientific American, desi n-am apucat sa le explorez dupa ce nu demult s-au inmultit semnificativ.
Postarile faine pot fi localizate si cu ajutorul Research Blogging, o initiativa foarte buna de a aduna postarile de calitate care nu vin neinsotite de o bibliografie de articole de specialitate.
NHS Choices analizeaza articolele de medicina care sunt prezentate in mass-media in termeni senzationali, asezand exclamatiile in matricea legitima.
Nu-i de omis nici faptul ca desi foarte multa lume sta pe Facebook, platformele preferate de utilizatori de calitate care selecteaza sau produc continut valoros pentru intelegerea stiintelor sunt Twitter, Google+ (si altele). Exista liste sau cercuri de asemenea utilizatori pe care le puteti urmari.
Chiar in ultimele 24 de ore a fost postat pe unul dintre blogurile The Guardian un articol in care se vorbeste despre canalele YouTube dedicate stiintelor. Asta ca sa nu omit sectiunea si blogul/urile de stiinta/medicina din The Guardian, sunt si acolo cativa autori excelenti care merita urmariti (Ben Goldacre, Edzard Ernst si altii).

Si ceva foarte bun, numai timp sa-ti faci – niste cursuri online cu acces liber la niste universitati renumite (vezi si aici).

Sa nu omit nici posibilitatea de a gasi pe site-uri precum library.nu carti bune despre aproape orice subiect. Avantajul site-ului mentionat este ca dupa ce-ti faci un cont gratuit ai acces la multe features, precum feed-uri rss pentru domenii majore de interes (merge doar dupa ce va inregistrati).

LE: Inca un loc cu o colectie mare de linkuri pentru online education (este posibil sa mai fi fost amintit mai demult).

Da! Iata in ce fel:

People often reason egocentrically about others’ beliefs, using their own beliefs as an inductive guide. Correlational, experimental, and neuroimaging evidence suggests that people may be even more egocentric when reasoning about a religious agent’s beliefs (e.g., God). In both nationally representative and more local samples, people’s own beliefs on important social and ethical issues were consistently correlated more strongly with estimates of God’s beliefs than with estimates of other people’s beliefs (Studies 1– 4). Manipulating people’s beliefs similarly influenced estimates of God’s beliefs but did not as consistently influence estimates of other people’s beliefs (Studies 5 and 6). A final neuroimaging study demonstrated a clear convergence in neural activity when reasoning about one’s own beliefs and God’s beliefs, but clear divergences when reasoning about another person’s beliefs (Study 7). In particular, reasoning about God’s beliefs activated areas associated with self-referential thinking more so than did reasoning about another person’s beliefs. Believers commonly use inferences about God’s beliefs as a moral compass, but that compass appears especially dependent on one’s own existing beliefs.

Pentru o prezentare audio-video a ideilor principale ale articolului apasa aici.

Am vazut in seara asta un clip destul de bine realizat – mai scurt de un sfert de ora – in care sunt evidentiate cateva dintre dificultatile pe care trebuie sa le depaseasca cineva care sustine ca revelatia biblica este singurul temei al unei vieti morale. Sunt ridicate multe intrebari si observatii incomode dar rationale care se cuvine sa fie luate in calcul de oricine.

Daniel, pe 13 septembrie:

Vad ca ai citit doar incheierea articolului

Introducerea si cuprinsul articolului realizeaza o trecere in revista a unor aspecte legate de raportul stiinta-religie din punctul tau crestin de vedere – nimic iesit din comun, sunt bine familiarizat cu astfel de abordari. Pe mine m-a interesat sa vad ce model propui tu.

Incheierea era adresata specific cititorilor publicatiei Altarul Banatului din anul 2000, si incerca sa-i motiveze sa nu se baricadeze in spatele liturghiei, odajdiilor si (in cel mai bun caz) Scripturii, ci sa vada adevarul in toata complexitatea lui si sa nu se sfiasca sa le vorbeasca enoriasilor pre limba lor, SI despre lucrurile „acestei lumi”, dar din perspectiva crestina. PENTRU ACEASTA AUDIENTA, da, e crucial ca Dumnezeu este creatorul, iar cunoasterea naturii inclusiv prin metode stiintifice este parte din acelasi proces de cunoastere a lui Dumnezeu.

Adresata categoriei respective de cititori, modelul are circumstante atenuante si poate chiar si merite. Dar asta nu-mi poate suspenda spiritul critic.

Primatul obiectului cunoasterii in raport cu cunoscatorul e un principiu clar afirmat in articol, si preluat din Michael Polanyi (care intamplator, apropos, nu da deloc indicii ca ar fi fost un credincios crestin!). Vezi sectiunea „Credinta si revelatie in practica stiintifica si in teologie”. Ce te-a facut sa crezi ca n-as subscrie la acest principiu?

In primul rand sectiunea finala, cea pe care am analizat-o, dar si alte afirmatii de pe parcursul articolului, cum ar fi “În realitate atât ştiinţa cât şi teologia trec prin paşi foarte asemănători în procesul cunoaşterii. Dacă teza aceasta este adevărată, implicaţiile ei se ramifică în multe aspecte ale vieţii creştinului de azi.” Presupun ca tu crezi ca ai demonstrat aceasta teza pe parcursul articolului. Si s-ar putea ca pentru o parte dintre cititorii Altarului Banatului demonstratia ta sa fie suficienta (ii scoatem din ecuatie pe cei care vor considera ca ai comis-o rau de tot coborand teologia atat de jos, pana la nivelul de dispretuit al stiintei).

Polanyi este respectabil, iar aducerea lui in discutie impotriva pozitivismului este o alegere buna din partea ta. Dar contributia lui prin moderarea unor excese ale oamenilor de stiinta si prin criticarea unor defecte ale lor nu face decat ca taisul, eficacitatea stiintei sa devina si mai ascutite.

În realitate atât ştiinţa cât şi teologia trec prin paşi foarte asemănători în procesul cunoaşterii.

Imi pare rau, dar trebuie sa repet: n-ai reusit sa faci ca aceasta teza sa fie mai plauzibila decat era inainte.

Dupa cum vezi, e vorba de doua pretentii destul de modeste, care sunt descriptive, nu prescriptive in natura lor.

Nu mi se pare deloc modest sa afirmi: aceasta este structura/natura realitatii!

Stiinta moderna nu e cu nimic mai respectabila din punct de vedere intelectual decat teologia crestina. This is a fact, oricat se amagesc de-alde Dawkins-ii ca nu e asa.

Fact pentru teologii crestini si fanii lor. Fiction pentru restul lumii.

La fel cum unii teologi spun prostii cand se apuca sa vorbeasca despre teorii astrofizice sau mecanica cuantica dupa ce au citit trei randuri din ziar pe tema respectiva, tot asa si unii practicieni ai stiintei se afla in treaba fara ei pe teme de Dumnezeu/credinta, fara sa aprofundeze cu rigoare traditia gandirii teologice.

Iar ma vad nevoit sa tulbur apele: teologii spun prostii nu doar cand vorbesc despre stiinte, ci si atunci cand vorbesc despre teologie (sunt putine exceptii – Marcus Borg si John Shelby Spong ar fi printre primele care imi vin in minte).
Te intreb ceva: cat sa tot aprofundezi un volum de Povesti nemuritoare, mai ales cand sunt atatea lucruri importante de studiat?!?
Inca un lucru: cei care vorbesc in mod neglijent si fac greseli cand se pronunta in privinta unui lucru pe care il considera un text de fictiune au circumstante atenuante, dar nu acelasi lucru se poate spune si despre cei care nu se informeaza in privinta unor discipline si instrumente de cunoastere a caror valoare este incontestabila – stiintele. Chiar si tu te apropii intr-un anumit sens de intelegerea acestui fapt cand scrii:

stiinta poate functiona practic chiar daca cadrul filosofico-epistemologico-metafizic in care omul de stiinta isi aseaza gandirea este fals

Dar cand afirmi ca

teologii aveau tot ce le trebuia pentru a putea sa-i invete pe oameni evanghelia mantuirii prin Hristos, fara sa fie impiedicati de naivitatea lor in materie de cunoastere a lumii

tu uiti faptul ca evanghelia mantuirii lui Hristos este un concept care are sens doar pentru tine si ceilalti oameni care imbratiseaza aceasta perspectiva crestina. Mantuirea nu este demonstrata in niciun fel. Ea este o realitate doar in imaginatia credinciosilor, care apoi se intreaba de ce sunt considerati caraghiosi cand vorbesc despre “relevanţa credinţei pentru întregul existenţei lor şi pentru societatea în care trăiesc”.

Primul exemplu de la punctul 4 porneste de la informatii anecdotice. In privinta celui de-al doilea: prin “producerea de mijloace de a produce suferinta umana” banuiesc ca te referi la cercetarile cu aplicatii exclusiv militare, cu care nici eu nu sunt de acord. Dar sunt in favoarea cercetarilor “asupra genelor imbatranirii (motivate de gasirea nemuririi fizice)” si cu incercarea de gasire a unor “metode sustenabile de a produce energie in tarile sarace”. Alegerea prioritatilor in privinta directiilor de cercetare lasa intotdeauna loc imbunatatirilor. Implicarea mintilor orientate spre teologie in trasarea acestora deja se intampla si nu contribuie la cresterea binelui comun.

este evident ca proiectul modernismului si stiinta moderna nu au raspunsuri la multe intrebari, si mai ales nu mai pot oferi acea metanaratiune integratoare de care omul are nevoie. Asta se vede de indata ce deschizi televizorul si te uiti la cateva reclame. (Reclamele sunt cel mai bun barometru spiritual in lumea de azi.) Asa ca teologia are toate sansele sa gaseasca ecou la omul contemporan.

Hai sa-ti spun cum arata argumentul tau: dovada ca stiinta moderana nu mai poate oferi “acea metanaratiune integratoare de care omul are nevoie” o constituie reclamele de la TV deoarece acestea din urma reprezinta un instrument foarte sofisticat pentru masurarea spiritualitatii maselor.
Colega, degeaba invinuiesti stiinta ca nu reuseste sa ajunga la inima cocalarului si a pitzipoancei. Multe sunt cauzele manelismului mioritic, dar tot ai reusit tzintesti pe langa.

In privinta metanaratiunii integratoare de care omul are nevoie, sa stii ca sunt nenumarate marturiile celor care se au parte de asa ceva pe filiera stiintelor si artelor, fara mijlocirea religiilor – cateva exemple aici, aici, aici, si aici (in special ultimul paragraf de la pagina 7 a pdf-ului – notata cu 955 in revista de specialitate in care a aparut). Lista poate continua, ii invit pe cititorii O2 sa contribuie.

--------------------

Daniel wrote:

@Study_Nature,
Vad ca ai citit doar incheierea articolului , care te-a revoltat si te-a dezgustat; ceea ce e absolut normal daca esti un naturalist ateu sau un teist multumit cu un dumnezeu al valorilor.
Incheierea era adresata specific cititorilor publicatiei Altarul Banatului din anul 2000, si incerca sa-i motiveze sa nu se baricadeze in spatele liturghiei, odajdiilor si (in cel mai bun caz) Scripturii, ci sa vada adevarul in toata complexitatea lui si sa nu se sfiasca sa le vorbeasca enoriasilor pre limba lor, SI despre lucrurile „acestei lumi”, dar din perspectiva crestina. PENTRU ACEASTA AUDIENTA, da, e crucial ca Dumnezeu este creatorul, iar cunoasterea naturii inclusiv prin metode stiintifice este parte din acelasi proces de cunoastere a lui Dumnezeu.
Trecand insa la substanta judecatilor pe care le emiti, ti-as propune sa ne coboram putin de pe caii generalizarilor fara substanta si sa discutam mai concret si mai simplu. Eu gandesc putin mai analitic, iar pretentiile mele de adevar sunt mai modeste – si nu mi-e rusine de acest lucru, pentru ca asta ma inscrie atat in buna traditie stiintifica cat si in buna traditie teologica. Am precursori in acest sens cu care nu mi-e rusine.
1. „Este o absurditate sa postulezi un asemenea model de cunoastere a realitatii fara sa o intrebi si pe ea, realitatea (nu propria-ti imaginatie), daca iti da voie sau daca se preteaza la asa ceva.”
Primatul obiectului cunoasterii in raport cu cunoscatorul e un principiu clar afirmat in articol, si preluat din Michael Polanyi (care intamplator, apropos, nu da deloc indicii ca ar fi fost un credincios crestin!). Vezi sectiunea „Credinta si revelatie in practica stiintifica si in teologie”. Ce te-a facut sa crezi ca n-as subscrie la acest principiu?
Atentie, Polanyi observa cum se intampla lucrurile in practica in comunitatile stiintifice. El nu postuleaza vere-un model. Practicienii stiintei pornesc de la ceva ce li s-a transmis, ce au invatat, ce au inteles ei prin observatie, apoi isi extind observatiile/cercetarile/calculele in conditii de rigurozitate, iar in final propun teorii sau imagini/explicatii integratoare.
Nu vad nimic absurd, neserios, tendentios etc. in aceasta descriere. Tu vezi?
2. „ Un ceva pe care tu nu-l clarifici, nu descrii ce ar prespune o asemenea abordare unitara (Biblia intr-o mana iar in cealalta abonamente la toate revistele de specialitate existente? rugaciune inainte de experiment? versete biblice ca motto in introducerea tuturor articolelor stiintifice?)”
Articolul isi propune sa arate ca:
a) legătura dintre ştiinţă şi religie supravieţuieşte Iluminismului şi poate fi regăsită cu claritate şi în contemporaneitate
b) felul de cunoaştere implicat în cunoaşterea lui Dumnezeu şi cel implicat în cunoaşterea oricărei alte realităţi nu sunt chiar atât de diferite cum am fost obişnuiţi să gândim. În realitate atât ştiinţa cât şi teologia trec prin paşi foarte asemănători în procesul cunoaşterii.
Dupa cum vezi, e vorba de doua pretentii destul de modeste, care sunt descriptive, nu prescriptive in natura lor.
Articolul nu isi propune sa exploreze consecintele acestui fapt, doar sugereaza unele posibilitati.
3. Ce pot sa adaug fata de articol e ca recunoasterea publica a acestei descrieri ar conduce in prima faza la ceva mai multa modestie in ambele tabere, la mai mult dialog si la mai multa intelegere reciproca. Poate fi ceva rau in asta? Stiinta moderna nu e cu nimic mai respectabila din punct de vedere intelectual decat teologia crestina. This is a fact, oricat se amagesc de-alde Dawkins-ii ca nu e asa. Elitele actuale sunt la fel de trecatoare ca cele ale trecutului.
La fel cum unii teologi spun prostii cand se apuca sa vorbeasca despre teorii astrofizice sau mecanica cuantica dupa ce au citit trei randuri din ziar pe tema respectiva, tot asa si unii practicieni ai stiintei se afla in treaba fara ei pe teme de Dumnezeu/credinta, fara sa aprofundeze cu rigoare traditia gandirii teologice.
Din pacate (sau din fericire?) stiinta poate functiona practic chiar daca cadrul filosofico-epistemologico-metafizic in care omul de stiinta isi aseaza gandirea este fals. De exemplu, la Large Hadron Collider in Elvetia pot lucra cu mare succes ca teoreticieni in fizica atat un adept al samanismului cat si un adept al teoriei creatiei in 6 zile acum 6 mii de ani, si nici unul din ei nu va fi mai prejos in rezultate decat un ateu naturalist care crede in ultima teorie la moda in materie de evolutie intamplatoare.
La fel, pe vremea cand se credea ca pamantul e patrat sau ca este in centrul universului, din fericire (sau din pacate?) teologii aveau tot ce le trebuia pentru a putea sa-i invete pe oameni evanghelia mantuirii prin Hristos, fara sa fie impiedicati de naivitatea lor in materie de cunoastere a lumii.
Aceste succese relative ne fac aroganti si exclusivisti in micile noastre bule paradigmatice. Teza mea si a autorilor pe care ma bazez este ca a venit vremea sa lasam la o parte aceste pseudo-fortarete si sa incercam sa auzim/intelegem ce spun ceilalti. Am ajunge mult mai departe si mai cu folos in cunoasterea noastra daca am gandi integrat.
4. Modul de integrare pus de tine in paranteza este evident caricatural.
Un exemplu practic de integrare ar fi urmatorul. Acordarea granturilor de cercetare, a accesului de a publica in revistele comunitatii stiintifice nu ar trebui sa se faca pe criterii ideologice, ci pe criterii pur profesionale. Nu doar daca ai imbratisat naturalismul si evolutionismul esti respectabil. Daca acest lucru s-ar fi intamplat de ex. acum 20 de ani, istoria naturala azi ar fi cu 20 de ani mai in fata decat este. Avem nevoie in prima faza de mai multe teorii competitive si diverse pentru a explica cu succes ansamblul datelor factuale pe care le avem.
Un alt exemplu ar fi stabilirea prioritatilor de cercetare. O perspectiva integrata intre teologie si stiinta ar conduce la orientarea cercetarii spre alinarea suferintei umane si nu spre producerea de mijloace de a produce suferinta umana. Sau mai degraba decat cercetarile asupra genelor imbatranirii (motivate de gasirea nemuririi fizice), fondurile ar merge catre metode sustenabile de a produce energie in tarile sarace.
5. Sinteza medievala a fost ceva remarcabil. Ea a facut posibila inclusiv stiinta moderna. Dar aceasta sinteza a cazut tot datorita mandriei umane.
Pentru mine este evident ca dreptul de a vorbi in spatiul public trebuie castigat si trebuie meritat, inclusiv de catre teologi. N-o sa ni-l dea nimeni pentru ca asa speram noi. Dar de asemenea este evident ca proiectul modernismului si stiinta moderna nu au raspunsuri la multe intrebari, si mai ales nu mai pot oferi acea metanaratiune integratoare de care omul are nevoie. Asta se vede de indata ce deschizi televizorul si te uiti la cateva reclame. (Reclamele sunt cel mai bun barometru spiritual in lumea de azi.) Asa ca teologia are toate sansele sa gaseasca ecou la omul contemporan.
6. Ce dascali de teologie ai avut de te-au confuzat si dezamagit in halul asta? 

----------------------

I had written:

Ce parere ati avea daca v-as zice ca lui Plasmodium falciparum, parazitul care provoaca cea mai grava forma de malarie, incepe sa-i fie cunoscut calcaiul lui Ahile: o organita provenita de la o alga rosie, un endosimbiont.
Ieri a aparut un articol in care se arata cum a fost indentificata functia organitei respective:

In this study, we use a simple chemical method to generate parasites that have lost their apicoplast, normally a deadly event, but which survive—“rescued” by the addition of an essential metabolite to the culture. This chemical rescue demonstrates that the apicoplast serves only a single essential function, namely isoprenoid precursor biosynthesis during blood-stage growth, validating this metabolic function as a viable drug target.
[...]
The discovery of a plastid organelle, the apicoplast, in Plasmodium spp. (responsible for 250 million cases of human malaria each year) and other Apicomplexa parasites instantly made it a key target in the development of new therapies against these pathogens [1]–[3]. The need for new anti-malarials is particularly urgent given the documentation of developing resistance to the current last-line therapy in the deadliest species, P. falciparum [4]. Several features of this organelle make it both biologically fascinating and an attractive therapeutic target. The apicoplast is derived from secondary endosymbiosis of a plastid-bearing red algae and is therefore prokaryotic in origin, containing pathways that have no counterpart in the human host [3],[5],[6].

Descoperirea este deosebit de promitatoare din punct de vedere terapeutic, putand fi dezvoltate medicamente sau vaccinuri care sa tinteasca tocmai aceasta structura.
NPR pune detaliile intr-o perspectiva accesibila.